Ai rafturi pline, dar nu știi exact câte bucăți mai ai din fiecare produs, iar inventarul se lasă mereu cu surprize. Aici se rupe filmul, de obicei, între magazin și contabilitate. Îți explic cum funcționează, de fapt, fișa de magazie și cum o poți folosi ca să ții stocurile sub control, nu doar pe hârtie.

Ce înseamnă, concret, acest document de gestiune

La modul simplu, fișa de gestiune pe stocuri este un istoric al mișcărilor pentru un produs: cât a intrat, cât a ieșit și cât ar trebui să ai acum în depozit sau în magazin. Este document intern, de lucru, nu se dă clientului.

Se ține, de regulă, câte o fișă pentru fiecare articol de stoc: un tip de șurub, un model de tricou, un sortiment de vin. Fiecare rând înseamnă un document care schimbă stocul: factură de intrare, notă de recepție, bon de consum, aviz de expediție, bon de vânzare, după cum e cazul.

Legislația contabilă cere să ai o evidență clară a stocurilor, cantitativă și valorică. Nu te obligă neapărat la un formular anume pe hârtie, dar îți cere să poți demonstra cum ai ajuns la stocul din contabilitate. Aici intră în scenă fișa de magazie, fie ea pe hârtie, în Excel sau scoasă din soft.

În multe firme mici, această evidență este în capul gestionarului sau într-un caiet. Până în ziua în care lipsește marfa, vin controlul sau inventarierea, iar atunci se vede diferența dintre un sistem de gestiune și improvizație.

Cum arată o fișă de magazie în practică

Indiferent dacă o ții pe hârtie, în Excel sau direct în softul de gestiune, structura este cam aceeași. Ai sus datele fixe ale produsului, apoi un tabel cu mișcările de intrare și ieșire și soldul după fiecare operațiune.

În mod normal, o astfel de fișă conține cel puțin:

  • denumirea produsului, codul intern și unitatea de măsură
  • data și felul documentului care modifică stocul (factură, bon, aviz, NIR)
  • cantitate intrată, cantitate ieșită și stoc scriptic după fiecare mișcare
  • preț unitar și valoare pentru intrări, ieșiri și sold
  • eventual, mențiuni despre lot, termen de valabilitate, locație în depozit

Într-un magazin de materiale de construcții, de exemplu, pentru o anumită plasă sudată, fișa va arăta așa: în prima zi intră 100 de bucăți pe baza unei facturi de la furnizor, apoi ies 20 pe un aviz către un șantier, ies 15 pe bonul de casă, intră alte 50 dintr-o recepție, și tot așa, iar soldul se actualizează după fiecare rând.

La firmele care lucrează pe loturi sau au produse cu expirare, rubrica de observații nu e un moft, ci îi spune oricui unde este efectiv marfa și ce iese prima. Când ai două depozite sau mai multe puncte de lucru, aceeași structură se dublează: fișe pe gestiune sau locație, altfel nu mai știi unde ai marfa.

Cum te ajută fișa la urmărirea stocurilor și a banilor

Prima utilitate este foarte directă: vezi oricând câte bucăți ai, fără să numeri fizic tot depozitul. Faci inventar prin sondaj, iar dacă soldul de pe documente nu bate cu ce găsești pe raft, știi clar că undeva lipsește o intrare sau o ieșire.

În practică, antreprenorii cu care vorbim spun că diferențele mari la inventar apar acolo unde nu există o evidență de tip fișă de produs sau aceasta este completată doar la final de lună. Se adună pierderi din manipulare, marfă vândută dar neînregistrată, retururi nefăcute, iar la inventar se vede nota de plată.

Al doilea câștig apare în planul de aprovizionare. Dacă te uiți lunar pe fișele produselor importante, vezi care se mișcă rapid și unde ai marfă blocată. Evită atât suprastocarea (bani înghețați pe raft), cât și situațiile de ruptură de stoc, când clientul vrea să cumpere și tu nu mai ai.

Fișa este și un instrument de control intern. Administratorul sau directorul de magazin poate verifica la întâmplare câteva produse pe lună: ia fișa, merge la raft și numără. Când diferențele sunt mici și explicabile, știe că procedurile sunt respectate. Când lipsesc bucăți constant, problema nu mai este doar de organizare.

În plus, pentru contabilitate și pentru orice control fiscal, fișa dovedește traseul mărfii: de unde a intrat, sub ce document, cum a ieșit. Când totul e clar, discuția se mută pe business: marjă, viteză de rotație, produse care trag în jos profitul, nu pe justificarea fiecărei cutii.

Greșeli frecvente și ce se întâmplă când nu ții evidența la zi

La firmele mici, una dintre cele mai des întâlnite greșeli este completarea la grămadă, o dată pe săptămână sau o dată pe lună, după teancul de facturi. În teorie, cifrele ies, în practică pierzi orice control operativ al stocului. Când managerul întreabă câte bucăți mai sunt din produsul X, răspunsul este „trebuie să mai fie ceva pe acolo”.

Altă problemă: fișe începute frumos și abandonate după câteva luni. Se schimbă gestionarul, nu se face predarea corectă, documentele nu mai ajung la timp, iar la inventar apar lipsuri care trebuie acoperite din buzunarul cuiva. De multe, cel nou plătește pentru haosul vechi.

Se întâmplă des și să nu se treacă toate ieșirile: mostre date clienților, consum intern, marfă deteriorată. Fără documente corecte de ieșire, fișa arată mai multă marfă decât există în realitate, iar la inventar diferența se transformă în lipsă nejustificată, impozitată și greu de explicat oricui, inclusiv asociatului.

Mai apare și varianta în care se schimbă codurile produselor sau denumirile, dar fișele vechi nu se închid. Ajungi să ai, pe hârtie, trei produse diferite care sunt, de fapt, același articol. Furnizorul îl numește într-un fel, magazinul altfel, softul altfel. În fiecare departament, altă realitate.

generator cod QR gratuit

Toate aceste greșeli nu par grave într-o lună bună, cu vânzări mari. Se văd însă foarte clar când marja este mică sau când un client important întârzie plata. Atunci realizezi că pierzi bani nu doar la clienți, ci și în depozit.

Când are sens să treci de la hârtie la soft

La o firmă foarte mică, cu câteva zeci de produse, fișele se pot ține acceptabil în Excel sau chiar pe formulare tipărite, dacă gestionarul este disciplinat. Când ajungi însă la sute de coduri, mai ales cu mișcări zilnice, hârtia nu mai ține ritmul.

Un soft de gestiune sau un modul de stoc dintr-un program integrat face același lucru ca fișele clasic, dar automat: introduce documentul de intrare sau ieșire și îți actualizează stocul pe produs, locație, lot, chiar și pe nivel de preț. Raportul de stoc pe produs este, practic, fișa de produs generată la zi.

Asta nu înseamnă că poți uita de regulile de bază. Și în soft trebuie să definești clar codurile, unitățile de măsură, tipurile de documente, cine are voie să le emită și cum se face recepția fizică. Un program prost folosit doar mută haosul de pe hârtie pe ecran.

Mulți antreprenori fac pasul spre soft abia când se trezesc cu două depozite, un magazin fizic și unul online și dau seama că nu există o imagine unică a stocului. Dacă ești în punctul în care oamenii te sună din magazin să întrebe „mai avem produsul ăsta în celălalt depozit?”, e semn clar că ai nevoie de un sistem mai solid.

Întrebări frecvente

Este obligatoriu să țin fișe pentru fiecare produs din gestiune?

Reglementările contabile cer evidență clară pentru stocuri, pe produs și gestiune, dar nu impun neapărat un formular anume. În practică, ai nevoie de o evidență echivalentă, iar structura se stabilește împreună cu contabilul.

Pot folosi Excel în loc de formular tipizat de gestiune?

Da, multe firme mici folosesc Excel, atâta timp cât conține datele necesare și poate fi urmărit traseul stocului. Verifică cu contabilul dacă structura ta acoperă cerințele legale și dacă se poate arhiva corect.

Cât timp trebuie păstrate documentele de gestiune a stocurilor?

Fișele și celelalte documente de gestiune se păstrează pe termenul prevăzut de legislația contabilă în vigoare pentru documentele justificative. Pentru perioada concretă, verifică la contabil sau direct la autoritățile fiscale.

În firmele unde documentele de gestiune sunt puse la punct, inventarul nu mai este loterie, ci o verificare firească. Nu faci fișe doar „pentru ANAF”, ci pentru tine, ca să știi pe ce te bazezi când promiți marfă, negociezi prețuri sau planifici următoarea aprovizionare.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultanța contabilă sau fiscală. Modul concret de organizare a gestiunii stocurilor trebuie stabilit împreună cu un contabil sau un consultant fiscal, în funcție de specificul firmei tale.