In aproape toate culturile, legendele sunt transmise din generatie in generatie despre creaturi malefice fantomatice care ii sperie noaptea pe oamenii neajutorati, dorind „sa le fure sufletul si sa le ia mintile”. De asemenea, de-a lungul existentei sale, omenirea a cautat explicatii pentru episoade ciudate de paralizie care provoaca un sentiment incontrolabil de frica.
Din fericire, chiar si cele mai misterioase fenomene au adesea o explicatie destul de rationala si adecvata. Intr-un caz particular, nu vom vorbi despre demoni invizibili de noapte, vrajitoare sau extraterestri, ci despre un fenomen destul de comun in lumea moderna – paralizia in timpul somnului.
Desi oamenii de stiinta nu stiu inca prea multe despre aceasta, o trecere in revista a tipurilor, simptomelor, cauzelor, efectelor sale va ajuta la o mai buna intelegere a modului de prevenire si tratare.
Ce este paralizia in somn?
Paralizia in timpul somnului este o afectiune care apare atunci cand o persoana trece prin etapele de veghe si somn prea repede si brusc. In timpul acestor tranzitii, el este constient, dar nu se poate misca sau vorbi timp de cateva secunde pana la cateva minute. Unele persoane care au experimentat acest episod, raporteaza ca au simtit presiune in piept sau sufocare in aceasta perioada.
In timpul somnului, corpul uman se relaxeaza, iar muschii nu se mai misca in mod voluntar. Acest lucru ii impiedica pe oameni sa se raneasca atunci cand au vise prea vii sau realiste. In cazul paraliziei in somn, trecerea corpului in sau din somnul REM are loc nesincronizat cu creierul. Mintea umana este treaza, dar corpul ramane paralizat.
Denumirea de „paralizie a somnului” a fost patentata oficial pentru prima data de medicul si scriitorul american Silas Weir Mitchell in 1876.
Paralizia in timpul somnului este o afectiune definita de o pierdere pe termen scurt a controlului muscular, cunoscuta sub numele de atonie, care apare imediat dupa adormire sau trezire. In conditii normale, atonia se termina imediat dupa trezire, astfel incat persoana nu realizeaza sau nu isi aminteste niciodata ca nu s-a putut misca in somn.
Paralizia in somn se refera la una dintre varietatile de parasomnie – comportament anormal in timpul somnului, care se intalneste in practica neurologilor. Deoarece este asociata cu stadiul de miscare rapida a ochilor (REM) al ciclului de somn, este considerata parasomnie REM.
Fiziologia somnului REM este asociata cu o crestere a tensiunii arteriale, a ritmului cardiac si a respiratiei. Activitatea neuronala in timpul somnului REM este, de obicei, similara cu faza de veghe, iar uneori somnul REM poate fi asociat cu un numar mare de impulsuri nervoase, in special in nucleul geniculat lateral si cortexul occipital.
Ca urmare a numeroaselor observatii, cercetatorii au ajuns la concluzia ca paralizia implica o stare mixta de constiinta, in care se combina atat starea de veghe, cat si somnul REM. Este posibil ca atonia si imaginile mentale din somnul REM sa persiste chiar si in starea de constienta si de veghe.
Semnele si simptomele paraliziei in somn includ:
- incapacitatea de a se misca la adormire sau la trezire, care dureaza cateva secunde sau cateva minute;
- starea de veghe constienta in timpul somnului;
- incapacitatea de a vorbi in timpul unui episod;
- halucinatii si senzatii care provoaca teama;
- senzatie de presiune pe piept; respiratie greoaie;
- senzatie de apropiere de moarte; atacuri de panica;
- transpiratie excesiva; dureri de cap; dureri si crampe in muschi; paranoia.
Paralizia implica intreruperea sau fragmentarea ciclului de somn cu miscari rapide ale ochilor. Zonele creierului care detecteaza amenintarile devin agitate si devin excesiv de sensibile la stimulii externi. Sunetele, senzatiile si chiar mirosurile obisnuite, pe care creierul le ignora in mod normal in timp real, devin disproportionat de semnificative in timpul perioadelor de paralizie in somn.
Poate insoti alte tulburari de somn, cum ar fi narcolepsia, o nevoie coplesitoare de somn cauzata de incapacitatea creierului de a regla somnul.
Episoadele frecvente de paralizie pot fi simptome ale multor probleme medicale, cum ar fi depresia clinica, migrena, apneea obstructiva a somnului, hipertensiunea si tulburarile de anxietate.
In literatura medicala, doi termeni sunt utilizati in mod obisnuit pentru a clasifica cazurile de paralizie a somnului:
- Paralizia izolata, in care episoadele de paralizie nu sunt legate de diagnosticul de baza al narcolepsiei.
- Paralizia recurenta, care implica episoade multiple in timp.
In multe cazuri, aceste doua caracteristici definitorii sunt combinate pentru a descrie starea de paralizie izolata recidivanta, care include cazuri continue la o persoana care nu este narcoleptica.
Cercetatorii estimeaza ca 75% din episoadele de paralizie in somn sunt asociate cu halucinatii, altele decat visele tipice. Ca si in cazul atoniei, acestea pot aparea la adormire (halucinatii hipnagogice) sau la trezire (halucinatii hipnopompice).
Halucinatiile de paralizie in somn se impart in trei categorii:
- Halucinatii cu imagini de intrusi, cand unei persoane i se pare ca in camera se afla altcineva, reprezentand un pericol pentru ea (sunete de clanta care se deschide, pasi tarati, umbra unei persoane sau senzatia unei prezente amenintatoare in camera).
- Halucinatii cu presiune in piept, asa-numitele halucinatii de incubatie, care pot provoca o senzatie de sufocare. Ele apar adesea impreuna cu primul tip. O persoana poate simti ca este abuzata si ca este pe cale sa moara.
- Halucinatii vestibulo-motorii, exprimate printr-o senzatie de miscare (de exemplu, de zbor) sau de iesire a sufletului din corp.
Atonia este adesea deranjanta, iar halucinatiile pot face ca episoadele de paralizie a somnului sa fie si mai infricosatoare. Din acest motiv, aproximativ 90% dintre persoanele care au experimentat-o raporteaza un sentiment de frica, in timp ce doar 10% au halucinatii mai placute sau chiar fericite. Cercetatorii noteaza ca perceptia acestor episoade variaza semnificativ in functie de contextul cultural al vietii unei persoane.
Episoadele de paralizie in somn pot dura de la cateva secunde pana la aproximativ 20 de minute, cu o durata medie de 6-7 minute. In cele mai multe cazuri, ele se termina de la sine, dar uneori sunt intrerupte de atingerea sau vocea unei alte persoane sau de un efort intens de a se misca care depaseste atonia.
Estimarile variaza cu privire la cat de comuna este paralizia somnului, dar cercetatorii estimeaza ca aproximativ 30% dintre oameni experimenteaza cel putin un episod in timpul vietii lor, iar 5% experimenteaza un episod de halucinatii vizuale, auditive si tactile.
Cauzele paraliziei in somn
Chiar si cu mai bine de o suta de ani in urma, termenul „paralizie in somn” nu avea o intelegere stiintifica clara si ii speria pe oameni cu cauze necunoscute ale aparitiei sale. Unii au atribuit-o spiritelor rele, extraterestrilor, demonilor si altor spirite rele care doresc sa „preia controlul asupra corpului victimei”.
In acele vremuri, paralizia era definita in mod traditional nu ca un „vis urat”, ci mai degraba ca „o vizita nocturna a unei fiinte malefice care ameninta sa forteze viata victimei sale ingrozite”. Oamenii care au experimentat-o sustineau ca in acel moment se simteau paralizati si neajutorati din cauza faptului ca nu puteau sa vorbeasca si sa se miste. Unii dintre ei descriu aceste cazuri astfel: „Mi-am imaginat ca cineva statea cu mine in pat, dar nu-l puteam vedea, pentru ca am incercat din rasputeri sa ma rostogolesc, dar nu ma puteam misca”.
Pentru o lunga perioada de timp, cercetatorii au fost ocupati cu intrebarea despre ce si cum poate provoca rapid paralizia somnului. De exemplu, Themison din Laodiceea a descris aceste episoade ca fiind un fenomen asociat cu o fiinta supranaturala numita Incubus, care vrea sa „fure sufletul omului”.
Mai tarziu, au inceput sa apara explicatii mai realiste pentru aceste cazuri ciudate. De exemplu, medicul grec Galen a fost primul care a sugerat ca paralizia in somn este asociata cu tulburari gastrice.
Din fericire, stiinta nu sta pe loc, iar astazi cercetatorii au o idee despre cauzele acestei tulburari, precum si despre modalitatile de a o preveni si trata. Cu toate acestea, numeroase experimente si observatii dau rezultate mixte. Pe baza datelor obtinute, medicii au ajuns la unele concluzii despre ce si cum poate provoca paralizia:
- Model de somn deranjat. Persoanele ale caror ritmuri circadiene nu se potrivesc cu ciclul local zi-noapte, precum si persoanele cu decalaj de fus orar, pot prezenta un risc mai mare de paralizie a somnului. Un studiu efectuat in Japonia a constatat ca aproximativ 40% din populatia generala se confrunta cu episoade similare, atribuite vietii lor de noapte active. Unii medici noteaza, de asemenea, ca paralizia apare la persoanele care prefera sa doarma pe spate.
- Tulburari psihice. Cea mai mare prevalenta a episoadelor de paralizie in timpul somnului, conform studiilor, este observata la persoanele cu antecedente de traume grave, tulburare de stres posttraumatic si tulburare de panica. Unele dintre cele mai intense episoade apar la persoanele care au suferit abuzuri emotionale sau fizice in trecut. Exista, de asemenea, dovezi de sustinere a unei asocieri intre paralizia in somn, tulburarea bipolara si schizofrenia.
- Obiceiuri proaste. Multi medici considera, pe buna dreptate, ca abuzul de alcool si de medicamente psihotrope poate provoca, de asemenea, cazuri de paralizie, iar consumul de junk food si cofeina inainte de culcare afecteaza negativ calitatea somnului.
- Ereditate. Studiile au constatat un risc mai mare de a dezvolta aceasta tulburare la persoanele cu antecedente familiale de paralizie, dar nu a fost identificata nicio baza genetica specifica pentru acest lucru. Rapoartele confirma, de asemenea, ca cele mai ridicate niveluri se regasesc in randul persoanelor de origine africana si asiatica.
Alte cauze ale paraliziei in timpul somnului
Frecventa episoadelor de paralizie in somn pare sa creasca de la gimnaziu la liceu pentru ambele sexe. Posibilele explicatii ale aparitiei efectului la adolescenti pot fi atribuite conflictelor de identitate datorate influentei colegilor, ceea ce duce la depresie si anxietate asociate cu faza de dezvoltare.
Cercetarile au aratat ca tulburarea poate fi mai frecventa in randul anumitor populatii, precum si al grupurilor etnice si culturale. Intr-un studiu efectuat in randul adolescentilor chinezi, s-a constatat ca incidenta este mai mare in zonele rurale in comparatie cu orasele.
Frecventa episoadelor unice de paralizie este ridicata in randul persoanelor care sufera de o tulburare de anxietate. Acest lucru nu este legat de utilizarea antidepresivelor, desi unele experimente sugereaza contrariul. Potrivit oamenilor de stiinta, aceste episoade au fost observate la studentii de la facultate si la pacientii cu anxietate, probabil din cauza somnului neregulat.
Cu toate aceste corelatii, nu se stie daca exista o relatie de cauzalitate si, in caz afirmativ, daca paralizia este o cauza, un efect sau un proces cu doua sensuri. Unii cercetatori pun intrebarea in mod diferit: „Cum se poate induce rapid paralizia in somn si ce trebuie facut inainte de culcare pentru aceasta?”. Dar, pana in prezent, nu exista un punct de vedere unic in aceasta privinta. Sunt necesare cercetari suplimentare pentru a explora aceste corelatii si pentru a intelege mai bine multiplele cauze potentiale ale episoadelor.
Cum sa tratam paralizia in timpul somnului?
Exista multe influente culturale si religioase in cazurile de paralizie observate in intreaga lume. Este interesant faptul ca oamenii din diferite tari au dezvoltat o modalitate de a o trata, desi nu s-a stabilit daca aceste remedii functioneaza.
In vremuri mai vechi, medicii greci tratau paralizia cu flebotomie (o metoda antica de sangerare) si, de asemenea, puneau pacientii pe o dieta speciala. Cu toate acestea, in medicina moderna nu exista documente care sa confirme eficienta acestei metode. Chinezii recurg de obicei la ajutorul spiritistilor. Italienii, pe de alta parte, cred ca dormitul cu fata in jos si plasarea unei maturi langa usa si a unei gramezi de nisip pe pat va ajuta la prevenirea episoadelor de paralizie in somn.
Abordarea medicala pentru diagnosticarea si tratarea paraliziei in somn implica incercarea de a identifica mai intai conditiile care stau la baza acesteia. Daca un pacient sufera de paralizie izolata, oamenii ar trebui sa fie constienti de simptomele acesteia si sa inteleaga ca nu are consecinte grave.
Daca este asociata cu alte posibile tulburari sau boli, atunci trebuie tratata cauza de baza.
Pentru majoritatea oamenilor, paralizia nu reprezinta o problema majora. Aceasta „boala” este clasificata ca fiind benigna si, de regula, un singur caz nu este suficient pentru a incepe sa va faceti griji. Episoadele unice de aparitie a acesteia nu necesita interventie medicala. Cu toate acestea, in cazul unor episoade recurente sau al aparitiei unor semne clare de tulburare a somnului, trebuie sa consultati un specialist.
Cercetatorii estimeaza ca 10% dintre persoane se confrunta cu episoade recurente sau cu episoade care fac tulburarea deosebit de anevoioasa. Ca urmare, acestia dezvolta o teama de somn din cauza gandurilor de reaparitie a paraliziei si dificultati de adormire din cauza anxietatii excesive. Lipsa somnului poate duce la somnolenta excesiva si la o serie de alte efecte negative asupra sanatatii generale a unei persoane.
Primul pas in tratarea paraliziei in somn este discutia cu medicul dumneavoastra pentru a identifica si aborda problemele de baza care pot contribui la o crestere a frecventei sau a severitatii episoadelor. Pentru a trata aceasta tulburare, medicul poate solicita informatii suplimentare cu privire la starea de somn a pacientului.
Desigur, este un fenomen foarte neplacut si chiar infricosator. Dar, prin ajustarea stilului de viata obisnuit, puteti reduce semnificativ probabilitatea aparitiei sale.
O forma speciala de terapie cognitiv-comportamentala a fost dezvoltata pentru a trata paralizia in somn. Aceasta terapie s-a dovedit a fi excelenta in tratamentul multor tulburari psihiatrice, cum ar fi anxietatea si tulburarea de stres posttraumatic, care pot fi factori care influenteaza riscul de paralizie. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetari pentru a confirma eficacitatea sa.
Imbunatatirea igienei somnului este adesea inclusa in terapia cognitiv-comportamentala pentru insomnie, un tip de terapie de discutie care ajuta la reformularea gandurilor si emotiilor negative care interfereaza cu somnul.
Am pregatit cateva sfaturi pentru imbunatatirea igienei somnului:
- Urmati acelasi program de culcare si de trezire in fiecare zi, inclusiv in weekenduri.
- Urmati o rutina zilnica prestabilita inainte de culcare, care va va ajuta sa va relaxati, sa va simtiti confortabil si sa reduceti riscul de paralizie in somn.
- Achizitionati o saltea, o perna si o patura confortabile.
- Aranjati dormitorul astfel incat lumina si zgomotul sa nu patrunda in interior.
- Evitati alcoolul si cofeina, mai ales seara.
- Evitati mancarea nesanatoasa si junk food.
- Opriti dispozitivele electronice, inclusiv telefoanele mobile, cu cel putin o jumatate de ora inainte de culcare.
- Practicati meditatia.
- Renuntati la sporturile active (fitness, alergare, cursuri de gimnastica) in favoarea practicilor de relaxare (yoga, Pilates, stretching).
Se stie ca unele medicamente suprima somnul REM si pot opri paralizia. Cu toate acestea, ele pot avea si efecte secundare si, prin urmare, ar trebui sa fie utilizate numai conform indicatiilor unui profesionist din domeniul sanatatii.
In general, exista dovezi stiintifice limitate cu privire la tratamentul optim pentru paralizia de somn. Multi oameni nu stiu ca aceasta este relativ frecventa si, prin urmare, dupa episoade, se considera nebuni sau le este rusine de acest fapt, ascunzandu-l de familie si prieteni. Asa ca, de multe ori, o conversatie sincera cu un medic poate afecta semnificativ tratamentul acestuia.
Stresul constant si ciclurile de somn perturbate pot avea consecinte grave asupra sanatatii. Obiceiurile sanatoase de somn sunt esentiale nu numai pentru a trata si preveni paralizia, ci si pentru a imbunatati sanatatea si bunastarea generala.
Paralizia in somn nu este considerata un diagnostic medical, dar daca simptomele sunt ingrijoratoare, este recomandat sa consultati un medic. Desi nu exista un tratament specific pentru aceasta tulburare, sfaturi simple, cum ar fi gestionarea stresului, mentinerea unui program de somn regulat si mentinerea unor obiceiuri bune de somn pot reduce probabilitatea de recurenta a unor astfel de episoade.
Nu uitati ca numai dumneavoastra va puteti imbunatati sanatatea si va puteti imbunatati semnificativ calitatea propriei vieti! Va dorim mult noroc!