De ce unii oameni devin bogati, in timp ce altii isi traiesc intreaga viata cu venituri mici sau medii? De ce unii oameni sunt dispusi sa isi asume riscuri, in timp ce altii prefera o viata linistita? Sunt banii un scop in sine sau sunt doar un mijloc de a trai in armonie cu tine insuti si cu lumea din jurul tau?
Nu, acesta nu este un program de formare in afaceri sau de dezvoltare personala de ultima generatie. Acestea sunt intrebarile la care filosoful, istoricul, juristul, economistul si sociologul german Max Weber (1864-1920) a incercat sa gaseasca raspunsuri in scrierile sale. Bineinteles, metodele de cautare au fost in concordanta cu timpul si cu oportunitatile oferite de epoca.
Sa incepem cu o biografie a lui Max Weber si o scurta incursiune in istoria Germaniei din acea perioada.
Din biografia lui Max Weber
Max Weber s-a nascut in 1864 la Erfurt (Prusia). A fost cel mai mare dintre cei sapte copii ai unei familii destul de bogate, formata din functionarul public Max Weber Sr. si Helena Weber, care avea radacini franceze. De altfel, „stramosii francezi” ai mamei viitorului om de stiinta sunt direct legati de hughenoti – protestanti calvinisti francezi.
In copilarie, lui Weber Jr. ii placea sa citeasca si incerca sa regandeasca ceea ce citea. Astfel, la varsta de 13 ani, le-a oferit parintilor sai de Craciun un cadou intelectual peste varsta sa: a scris 2 eseuri istorice despre istoria Germaniei si istoria Imperiului Roman.
In tinerete, a reusit sa se dezmeticeasca la Facultatea de Drept, sa treaca examenul de barou si sa sustina doua disertatii una dupa alta, dupa care a inceput sa predea la Universitatea din Berlin. Max Weber si-a dedicat cea mai mare parte a vietii cercetarii stiintifice, cu o pauza pentru a servi in armata in timpul Primului Razboi Mondial. De altfel, s-a inrolat in armata in mod voluntar, desi la acea vreme avea deja 50 de ani.
Pe langa Primul Razboi Mondial, care a cuprins intregul continent european, in istoria Germaniei insesi au avut loc mai multe evenimente importante in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea. O atentie deosebita trebuie acordata procesului de unificare a Germaniei, care s-a incheiat cu victoria Prusiei in razboiul franco-prusian din 1870-71.
La randul sau, unificarea Germaniei a dat un impuls puternic dezvoltarii economice a unei singure tari, ceea ce a facut posibila, pana in 1913, cresterea productiei industriale de 6 ori si ocuparea locului 2 in lume, dupa Statele Unite.
Dezvoltarea rapida a capitalismului a predeterminat interesul oamenilor de stiinta pentru diferite aspecte ale formarii sale. Max Weber a studiat capitalismul in contextul intereselor sale stiintifice foarte largi. Dupa cum credea Max Weber, etica protestanta, care a avut o influenta destul de puternica in multe regiuni industriale, a contribuit in mare masura la dezvoltarea asa-numitului „spirit al capitalismului”. Una dintre principalele lucrari stiintifice din intreaga sa viata este dedicata acestui aspect.
Max Weber: Etica protestanta si spiritul capitalismului
In lucrarea sa stiintifica „Etica protestanta si spiritul capitalismului”, Weber incearca sa demonstreze ca principiile religioase si etice fundamentale ale protestantismului au dat nastere capitalismului in forma in care l-au vazut contemporanii sai. Cartea a fost publicata pentru prima data in 1905 in limba germana, iar in urmatoarea suta si ceva de ani a fost tradusa in multe limbi ale lumii si a trecut prin numeroase retipariri.
Potrivit lui Max Weber, etica protestanta si spiritul antreprenorial sunt strans legate si interdependente. Weber a tras astfel de concluzii de mare anvergura pe baza unor studii statistice sau, cum s-ar spune acum, sociologice privind situatia economica a catolicilor si protestantilor din Baden. Cercetarile au fost efectuate de studentul sau Martin Offenbacher, rezumate in lucrarea “Konfession und soziale Schichtung. Eine Studie über die wirtschaftliche Lage der Katholiken und Protestanten in Baden” si a fost inclusa in colectia de tratate economice a universitatilor din Baden.
Astfel, datele colectate au aratat in mod clar ca in randul industriasilor, antreprenorilor si muncitorilor cu inalta calificare, exista in mod vizibil mai multi protestanti in procente decat protestanti in raport cu populatia totala a regiunii. Max Weber a extrapolat aceste date la situatia istorica in ansamblu.
De altfel, ulterior, o astfel de limitare regionala a datelor statistice a devenit baza pentru criticile aduse opiniilor lui Weber si pentru indoielile privind cat de corecta este distribuirea statisticilor pentru regiune la nivelul intregii tari si, cu atat mai mult, la nivelul epocii. In plus, departe de toate tarile europene exista o predominanta a protestantilor fata de catolici in randul oamenilor de afaceri si al industriasilor, chiar si ca procent din totalul populatiei.
Cu toate acestea, exista motive rezonabile pentru concluziile globale facute de Weber la inceputul secolului XX. Pe scurt, protestantismul, mai mult decat alte religii, saluta solvabilitatea financiara si tezaurizarea, eforturile de crestere a bunastarii materiale, si nu condamna uzura si imprumuturile, care condamna multe alte miscari religioase. Este nevoie sa precizez ca imprumuturile cu dobanda nu se numesc doar sistemul circulator al unei intreprinderi. Fara credit, nici afacerile din secolul XXI, nici capitalismul emergent ca atare din secolul XIX nu s-ar putea dezvolta.
In plus, asa cum a subliniat Max Weber, religia protestanta saluta ascetismul si un stil de viata cumpatat care nu implica cheltuieli cu alcoolul, bunurile de lux si alte excese, pe care ortodoxia si catolicismul le privesc cu multa condescendenta. In aceasta privinta, un protestant devotat are mult mai multe sanse sa faca avere decat un catolic sau un ortodox la fel de devotat. O astfel de intelegere a eticii protestante a lui Max Weber a fost sustinuta de multi dintre contemporanii sai, asa cum reiese clar din lucrarea stiintifica a lui Herman Schell “Der Katholizismus als Prinzip des Fortschrittes” („Catolicismul ca principiu al progresului”).
Lucrarea lui Weber contine numeroase referinte la ideile lui Benjamin Franklin (1706-1790), politicianul american al carui portret impodobeste bancnota de 100 de dolari. In special, la teza „timpul inseamna bani”, pe care o dezvolta in mod constant, si se concentreaza pe faptul ca protestantismul este aproape singura religie in care acumularea de bani are o valoare de sine statatoare si este direct legata de moralitate, modestie, retinere si diligenta.
„Ar trebui luat in considerare”, scrie Max Weber, ca “cele mai mici actiuni afecteaza decizia creditorilor tai. Ciocanitul ciocanului tau, pe care creditorul tau il aude la ora 5 dimineata si la ora 8 seara, ii inspira liniste timp de jumatate de an. Daca insa te vede jucand biliard sau iti aude vocea intr-o taverna in orele in care ar trebui sa fi la serviciu, atunci a doua zi dimineata iti va reaminti de plata si iti va cere banii in momentul in care nu ii ai”.
Astfel, pietatea si aderarea la principiile etice in protestantism reprezinta, potrivit lui Max Weber, spiritul capitalismului in forma sa cea mai pura, permitand oamenilor sa faca bani si sa se imbogateasca.
Prin urmare, raspunsul la toate intrebarile puse la inceputul articolului (de ce se imbogatesc unii oameni? de ce unii oameni sunt dispusi sa isi asume riscuri, in timp ce altii nu?), se afla, potrivit lui Weber, in credintele religioase. Privind inainte, sa spunem ca Weber, in principiu, a considerat ca opiniile sale interne, si nu circumstantele externe, sunt principalul factor determinant al comportamentului uman, iar acestea sunt cele mai interesante pentru stiinta.
Max Weber credea ca stiintele umaniste – in special sociologia – ar trebui sa caute o intelegere a scopurilor si a semnificatiei anumitor procese sociale. Iar contributia lui Weber la sociologie merita o discutie separata.
„Intelegerea sociologiei” de Max Weber
Asadar, Max Weber credea ca sociologia ar trebui sa cerceteze cauzele profunde ale fenomenelor sociale si nu doar sa le descrie. Aceasta a fost diferenta fundamentala dintre pozitia sa stiintifica si abordarea propusa de fondatorul sociologiei, Auguste Comte.
Reamintim ca Auguste Comte, de pe pozitia pozitivismului, a considerat ca este necesar sa renunte complet la generalizarile teoretice si sa se concentreze pe componenta experimentala, transferand metodele inerente stiintelor naturale in sfera umanitara, inclusiv in cea a sociologiei. El vorbeste direct despre acest lucru in cartea sa “Discours sur l’esprit positif”, care a fost tradusa in limba romana si cunoscuta cititorilor sub titlul „Discurs asupra spiritului pozitiv”.
Ulterior, el a dezvoltat aceasta idee in urmatoarea sa lucrare “Discours sur l’ensemble du positivisme”, tradusa de asemenea in limba romana si publicata sub titlul ” Discursul despre ansamblul pozitivismului „. Auguste Comte insusi a urmat intru totul principiile pe care le-a exprimat si nu a aprofundat niciodata studiul cauzelor fenomenelor observate in societate.
In acest sens, Max Weber a fost un veritabil anti-pozitivist; era convins ca stiintele sociale nu pot copia orbeste metodele de cercetare adoptate in stiintele naturale si credea ca sociologia trebuie sa se concentreze pe intelegerea si interpretarea actiunii sociale. In acelasi timp, Weber nu a incercat sa creeze un set rigid de reguli dupa care sa se desfasoare cercetarea sociologica. El si-a concentrat atentia asupra individului si a culturii in general.
In prelegerea sa „Stiinta ca vocatie si profesie”, Weber a observat ca tinerii din ziua de azi tind sa vada stiinta ca pe un fel de problema de aritmetica care se rezolva in laboratoare prin calcule si nu necesita forta mentala, ca, relativ, „intr-o fabrica”. In acelasi timp, cei care argumenteaza in acest fel, spunea Weber, de obicei nu detin nici ceea ce se intampla in fabrica, nici ceea ce se intampla in laborator”.
De altfel, Max Weber a fost cel care a introdus in circulatia stiintifica sintagma „actiune sociala”. Potrivit lui Weber, actiunea sociala trebuie inteleasa ca o non-interventie sau acceptare care, din punctul de vedere al individului, se coreleaza cu actiunile altora sau este orientata spre aceasta actiune. Un pic confuz, dar, pe scurt, inactiunea sociala este, de asemenea, o actiune si conteaza la fel de mult ca si actiunea fizica activa.
Actiunea sociala difera de inactiunea obisnuita prin faptul ca este constienta si se concentreaza asupra reactiei celorlalti. Weber identifica 4 tipuri principale de actiune sociala.
Tipuri de actiune sociala conform lui Weber:
- Scopul-rational – atunci cand subiectul este constient de scopul sau si cauta cea mai buna optiune pentru a-l atinge cu ajutorul oamenilor, obiectelor, oportunitatilor. Acest lucru apare cel mai adesea in comert, comert, industrie etc.
- Valoare-rationala – atunci cand valorile spirituale sau morale sunt de cea mai mare importanta pentru subiect, iar acesta le urmeaza chiar in detrimentul atingerii altor scopuri. De exemplu, capitanul este ultimul care paraseste o nava care se scufunda.
- Traditional – atunci cand subiectul efectueaza anumite actiuni conform traditiei sau din obisnuinta. Cu alte cuvinte, el nu face decat sa reproduca un model de activitate sociala care este reprodus de altii sau care a fost reprodus anterior in familia sa.
- Afectiv – atunci cand subiectul actioneaza exclusiv sub influenta emotiilor.
Din aceasta clasificare a actiunilor sociale, se formeaza un sistem de relatii sociale. Relatiile sociale sunt, de fapt, tot ceea ce se intampla in societate. Acestea sunt dragostea si ura, competitia si cooperarea, prietenia si dusmania, cumpararea si vanzarea si multe altele. Acele relatii sociale pe care individul le percepe ca fiind obligatorii dobandesc statutul de ordine sociala legitima. In mod corespunzator tipurilor de actiuni sociale, se disting si tipuri de ordine sociala legala.
4 tipuri de ordine sociala legala:
• Legala.
• Rationala din punct de vedere al valorilor.
• Traditionala.
• Afectiva.
Pe baza celor de mai sus, cred ca este clar de ce sociologia lui Weber se numeste „intelegere”. Ea se concentreaza pe intelegerea scopurilor si a semnificatiei actiunii sociale. Mai mult, sociologia intelegatoare implica analiza subiectilor directi ai activitatii sociale, inclusiv a indivizilor.
Weber pune accentul pe asa-numitul „cadru al personalitatii” in cunoasterea sociologica, iar actiunea sociala insasi este explicata prin sensul pe care subiectul il experimenteaza in interiorul sau si care necesita o corelare a actiunii posibile pe baza sa cu actiunile posibile ale altora. Cu alte cuvinte, subiectul realizeaza anumite actiuni sociale nu datorita unor factori externi, ci in masura interpretarii sale personale a evenimentelor curente, care se bazeaza pe viziunea sa asupra lumii.
Aceasta complexitate a experientelor interne si a asteptarilor privind reactia celorlalti se dezvolta intr-o „conexiune semantica a comportamentului”. De fapt, studiul semnificatiei comportamentului, dorinta de a-l descifra si explica este tocmai esenta sociologiei in acceptiunea lui Max Weber. Aici ne apropiem de considerarea opiniilor lui Weber in sociologia politica si sociologia puterii.
Max Weber: sociologia puterii
Primul lucru asupra caruia trebuie sa ne oprim este definitia pe care Weber o da puterii de stat. Potrivit lui Weber, aceasta este o institutie care detine monopolul asupra utilizarii fortei. In lucrarea sa stiintifica „Politica ca vocatie si profesie”, el a precizat ca violenta nu este singurul, ci un mijloc specific al statului, si ca in noua era atitudinea statului fata de violenta este „deosebit de intima”. Daca in perioadele antice si mai putin civilizate ale istoriei, violenta fizica era un lucru obisnuit, acum dreptul la violenta fizica este acordat diferitelor structuri sau indivizi in masura in care statul permite o astfel de violenta.
Cu alte cuvinte, singura sursa a dreptului de a actiona cu violenta este statul. Mai mult, Max Weber a distins in teorie 3 tipuri de putere politica.
Tipuri de putere politica:
• Carismatica.
• Traditionala.
• Rational-juridica.
Potrivit lui Weber, tipul carismatic de putere este foarte instabil si, prin urmare, migreaza catre formate mai clare. Tipul traditional nu este, de asemenea, destul de stabil si adesea devine un lucru al trecutului prin revolutii. La un anumit stadiu de dezvoltare, societatea ajunge intotdeauna la un tip de putere rational-juridica, care implica managementul statului si institutia functiei publice.
In lucrarea sa stiintifica „Economie si societate”, Max Weber a identificat diferite tipuri de guvernare la nivel de stat. Cu toate acestea, in contextul sociologiei puterii, suntem interesati de studiile lui Weber privind birocratia ca institutie sociala. Birocratizarea, potrivit lui Weber, este o optiune eficienta si mai rationala decat altele pentru gestionarea unor zone mari. Aceasta este o caracteristica cheie a puterii de tip rational-legal. Pentru ca birocratizarea sa aiba loc, iar birocratia sa se formeze ca institutie de stat, sunt necesare anumite conditii.
Principalele conditii prealabile pentru aparitia birocratiei:
- Cresterea teritoriului jurisdictional si a numarului de populatie controlata.
- Cresterea complexitatii sarcinilor de management.
- Formarea economiei monetare.
In mod ideal, administratia publica ar trebui sa aiba o ierarhie clara, competente strict definite pentru fiecare functionar public si reguli (protocoale) de lucru clar definite. Birocratia insasi trebuie sa fie supusa unei pregatiri si educatii speciale.
In acelasi timp, desi recunostea aparatul birocratic ca fiind cel mai eficient mijloc de organizare a puterii de stat, Weber a vazut in el un risc pentru respectarea libertatilor unui cetatean individual. Prin urmare, pentru a crea un sistem de control si echilibru, societatea are nevoie de politicieni autoritari si de o clasa puternica de antreprenori.
In acelasi timp, Weber nu a spus nicidecum ca un politician este obligat sa impartaseasca toate postulatele eticii crestine. Mai mult, el credea ca nu exista un loc pentru cei drepti in politica, deoarece aici ar trebui sa prevaleze etica convingerilor si etica responsabilitatii pentru propriile actiuni.
De altfel, intr-o anumita masura, el a considerat aceasta abordare adecvata pentru stiinta. Exista inca o poveste conform careia, inainte de a-si incepe prelegerea „Stiinta ca vocatie si profesie” la Universitatea din München, Weber a intrebat publicul daca exista cineva care se angajeaza in stiinta pentru a salva Patria si a face lumea mai buna? Omul de stiinta i-a indepartat cu cinism pe toti cei care au ridicat mana din public, afirmand ca nu exista loc pentru astfel de oameni in stiinta.
Max Weber si teoria sa despre birocratie inca mai trezesc interesul comunitatii stiintifice. Astfel, oamenii de stiinta sunt interesati de problema limitarii puterii birocratiei in contextul opiniilor lui Weber, precum si de contributia teoriei lui Weber privind birocratizarea la paradigma societatii industriale.
Aceasta nu este o lista completa a mostenirii intelectuale lasate de marele om de stiinta Max Weber si care a ramas relevanta pana in zilele noastre. Retineti ca generarea unei astfel de cantitati uriase de cunostinte este posibila numai cu conditia sa cititi mult si sa ganditi in afara cutiei.
Va dorim sa fiti mai hotarati pe calea spre cunoastere si adevar. Si nu uitati sa impartasiti gandurile non-standard cu alte persoane!