In fiecare zi, o persoana se confrunta cu alegeri: sa bea ceai sau cafea la micul dejun, pe unde sa ajunga la serviciu, cum sa isi petreaca seara etc. Atunci cand analizeaza alternativele, el se ghideaza dupa sentimentele si dorintele sale si alege ceea ce ii va satisface nevoile, oportunitatile si starea de spirit.
Dar ce se intampla daca toate scenariile fie contrazic principiile morale, fie pot dauna cuiva din mediul inconjurator? Cum sa ia decizia corecta si dupa ce sa se ghideze atunci cand alege? Aceasta intrebare este adesea pusa de lucratorii medicali, psihologi, specialisti in aplicarea legii; si cu totii ne-o punem cel putin o data in viata.
In acest articol, vom vorbi despre ce este o dilema etica si, folosind exemple, vom analiza care este complexitatea luarii unei decizii din punct de vedere moral si etic.
Ce este o dilema etica?
O dilema etica (morala) este o situatie in care o persoana trebuie sa faca o alegere care, in orice caz, va incalca prescriptiile morale, etice, si/sau de alta natura. Pe scurt, este o alegere in care valorile umane si normele sociale intra in conflict.
Dilemele etice sunt impartite in mai multe tipuri:
- Dilema deschisa este o situatie in care subiectul care trebuie sa faca o alegere si nu stie inca ce trebuie sa faca intr-un anumit caz.
- Dilema inchisa este o situatie in care o alegere a fost deja facuta de o persoana, iar un alt subiect evalueaza decizia sa.
- Dilema ipotetica este o dilema care necesita o solutie, dar este putin probabil sa se intample in viata reala.
- Dilema reala este o situatie care se poate intampla in viata unei persoane.
Se crede ca monahul-jurist Gratian a fost unul dintre primii care a abordat subiectul dilemei etice in Decretul sau. El credea ca, ajungand in situatii in care este necesar sa faca o alegere dificila, o persoana ar trebui sa urmeze calea raului cel mai mic. Opinia sa a marcat inceputul unei discutii interminabile despre imposibilitatea de a nu comite crime morale.
In anii 1960, dilemele etice au devenit baza experimentelor de gandire in domeniul eticii. Autoarea unuia dintre ele este filozofa engleza Philippa Foot. Experimentul a fost urmatorul: sa presupunem ca un magistrat sau un judecator se confrunta cu o multime furioasa care cere ca infractorul sa fie gasit, amenintand cu o razbunare sangeroasa. Nimeni nu stie cine este criminalul, dar judecatorul crede ca poate preveni varsarea de sange invinovatind o persoana nevinovata pentru fapta comisa.
O problema similara a fost descrisa de filozoful american Judith Jarvis Thomson: imaginati-va ca un troleibuz se deplaseaza cu mare viteza pe sine de care sunt legate 5 persoane. Aveti posibilitatea de a opri troleibuzul blocandu-i calea cu ceva greu. Langa tine se afla un om gras. Impingerea acestuia pe sine este singura modalitate de a opri vehiculul.
Studiul unor astfel de situatii i-a ajutat pe cercetatori sa ajunga la concluzia ca, daca este necesar, puteti intreprinde actiuni care pot duce la un rezultat negativ, dar manifestarea intentionata a agresiunii este considerata inacceptabila.
Dilemele etice nu sunt neobisnuite in lumea de astazi. Oamenii sunt fortati sa se confrunte cu ele din cauza indatoririlor lor profesionale sau a situatiilor de viata. Principalul lucru care distinge o dilema etica de alte situatii este faptul ca o persoana trebuie sa faca o alegere fara gres si, in acelasi timp, indiferent de decizia luata, aceasta va fi contrara standardelor morale. In cazul rezolvarii dilemelor etice in viata profesionala, poate fi vorba de o incalcare a regulilor interne ale companiei, a codului de etica si chiar a juramantului lui Hipocrate.
In medicina, de exemplu, exista chiar si un test pe tema unei dileme etice, care ajuta la pregatirea medicilor pentru a rezolva situatii non-standard si pentru a arata principiile de baza ale alegerii morale. Dar oare astfel de situatii duc intotdeauna la un rezultat nedorit al evenimentelor? Haideti sa ne dam seama.
Dilemele etice ale unui psiholog
O dilema etica in activitatea unui psiholog este o situatie in care un specialist trebuie sa ia o decizie, iar alegerea consta in alternative care nu sunt absolut corecte. Dilema poate fi intre binele unei persoane sau al unui grup de persoane (societate), un cod etic, legi etc.
Potrivit Asociatiei Americane de Psihologie, cel mai adesea dilemele etice in activitatea unui psiholog sunt asociate cu principiile de confidentialitate, dualitatea relatiilor dintre client si specialist si cu problema platii serviciilor psihologice.
Conform unui doctor roman in psihologie, spune ca, la inceputul practicii sale, unul dintre clienti a recunoscut ca isi insela sufletul pereche. Conform regulilor de confidentialitate, acesta nu putea sa-i spuna partenerului clientului despre acest lucru (ei venisera impreuna la consultatie), dar a pastra tacerea insemna sa incalce principiul onestitatii. Psihologul a gasit o cale de iesire din astfel de situatii: pentru ca astfel de dileme sa nu apara, ele trebuie prevenite. Inainte de a incepe lucrul cu un cuplu care a apelat la ajutorul unui specialist, trebuie sa scrieti in contract o clauza care sa spuna ca tot ceea ce se vorbeste in cadrul consultatiilor individuale va fi transferat celui de-al doilea partener.
Aceasta abordare va ajuta la respectarea principiului confidentialitatii si, in acelasi timp, va stabili clientii pentru o conversatie sincera si deschisa. Este important sa transmiteti importanta de a fi sinceri unul cu celalalt: daca clientul a pastrat tacerea despre tradare, atunci nu il deranjeaza si nu are rost sa lucram cu el.
A fost realizat un studiu: participantilor li s-au oferit unele dintre cele mai dificile cazuri practice pentru a identifica vigilenta etica – capacitatea de a recunoaste domeniul etic intr-o situatie. Ca urmare, au fost evidentiate mai multe niveluri de recunoastere :
- Rational-pragmatic: psihologul nu percepe situatia ca pe o dilema morala si o considera de pe o singura pozitie, fara a evalua problema din diferite unghiuri.
- Situational-emotional: contextul circumstantelor influenteaza perceptia unei situatii, adica psihologul nu recunoaste intotdeauna dilema etica.
- Responsabil personal: psihologul identifica dilema indiferent de contextul circumstantelor situatiei. Specialistul nu numai ca se ingrijoreaza emotional de rezultatul evenimentelor, dar isi da seama si de responsabilitatea personala pentru ceea ce se intampla si percepe luarea deciziilor ca pe o alegere personala.
Iata unul dintre cazurile care au provocat o dilema etica pentru un psiholog, a carui descriere a fost furnizata respondentilor: Un barbat de 38 de ani s-a adresat unui specialist. In timpul lucrului, s-a dovedit ca clientul este dependent de droguri si alcool si distribuie substante ilegale. Respondentii cu o abordare rational-pragmatica au spus ca, in acest caz, cel mai probabil ar merge la politie, incalcand codul. In opinia lor, un astfel de pacient le pune in pericol siguranta, iar un psiholog de la o institutie specializata in dependente ar fi putut face o treaba mai buna.
Respondentii cu un nivel situational-emotional de vigilenta etica au fost ingrijorati de faptul ca intr-o astfel de situatie ar fi luat o decizie gresita. Participantii au analizat cazul din diferite unghiuri si au calculat consecintele negative. In special, unii dintre ei au declarat ca ar cere ajutorul asociatiei pentru a intelege cum sa lucreze in aceasta situatie.
Psihologii cu un nivel de vigilenta etica responsabil personal au spus ca, indiferent de decizia pe care ar fi luat-o, confidentialitatea ar fi fost incalcata. Atunci cand ar analiza situatia, acestia s-ar lasa, in primul rand, ghidati de sentimentele lor („Cu ce decizie as putea trai apoi?”). Unii au recunoscut ca s-ar simti confuzi din cauza ca nu ar intelege daca ar putea face fata unei situatii atat de dificile si daca si-ar asuma responsabilitatea pentru rezultatul evenimentelor.
Perceptia rational-pragmatica este, de asemenea, un indicator al lipsei de educatie a unui specialist. Un psiholog ar trebui nu numai sa fie priceput din punct de vedere profesional, ci si sa fie capabil sa faca fata unor situatii conflictuale, sa-si dezvolte vigilenta etica, adica sa fie capabil sa recunoasca o dilema morala.
Psihologii pun adesea la indoiala rationalitatea actiunilor lor atunci cand folosesc autodezvaluirea in activitatea lor – o tehnica prin care un specialist ii spune clientului despre el insusi, dar, din punct de vedere profesional, acest lucru nu este etic.
Exemple de dileme etice si solutiile lor
In viata multor oameni, mai devreme sau mai tarziu exista o alegere a modului de a actiona fara a incalca legea, principiile morale si limitele personale. In unele cazuri, intalnirea cu o dilema etica este inevitabila, asa ca este important sa intelegem cum sa iesim din situatie cu daune minime pentru toate partile. Sa ne uitam la exemple specifice de dileme etice pe care le-au raportat practicienii.
Ar trebui ca parintii sa controleze activitatea copiilor lor in social media?
In prezent, adolescentii petrec din ce in ce mai mult timp pe internet, ceea ce le poate afecta comportamentul si sanatatea. Ingrijorarea parintilor in acest caz este justificata: exista riscul ca copilul sa fie implicat in grupuri asociale sau rezultatul unei astfel de indeletniciri va fi o stima de sine scazuta a unui adolescent.
Un alt motiv pentru a monitoriza activitatea online este hartuirea cibernetica, care se manifesta prin hartuire, insulte, raspandirea de barfe si zvonuri sau fotografii indecente. Cyberbullying-ul poate duce la depresie, performanta academica scazuta si capacitatea de a avea incredere in ceilalti. Au existat cazuri in care, sub presiunea persoanelor antisociale, unii adolescenti s-au sinucis.
In astfel de situatii, parintele se afla in fata unei alegeri: sa incalce spatiul personal al copilului pentru a preveni consecintele nedorite ale dependentei de internet , sau sa nu atinga limitele personale, pentru a mentine o relatie de incredere, punand in pericol viata si sanatatea unei persoane.
Pentru a lua decizia corecta, trebuie sa analizati dilema etica, cantarind toate avantajele si dezavantajele solutiilor posibile. Comunicarea cu un copil cu privire la restrictiile pe retelele sociale va contribui la invatarea acestuia sa fie responsabil pentru actiunile sale, sa identifice cazurile de presiune, amenintari, santaj din partea altor utilizatori. Discutia despre comportamentul pe retelele de socializare poate fi prezentata nu ca o conversatie stricta intre parinte si copil, ci ca un proces de invatare care il va ajuta pe copil sa inteleaga ce comunicare este adecvata si sa isi formeze o intelegere corecta a politetii si respectului.
Unul dintre argumentele puternice impotriva controlului vietii online este ca adolescentii au dreptul la intimitate si pot percepe actiunile dumneavoastra ca pe o invazie a acesteia. Din aceasta cauza, increderea in parinti poate fi subminata. Copiii vor incepe sa se intrebe daca parintii monitorizeaza un alt domeniu al vietii lor, in afara retelelor sociale?
Atunci cand decideti daca sa participati sau nu, trebuie sa evaluati, in calitate de parinte, beneficiile si costurile deciziei dumneavoastra. Daca primul le depaseste pe al doilea, atunci opriti-va la aceasta alegere. Intrebati-va: Cum v-ati simti daca nu ati urmari un adolescent si acesta ar sfarsi prin a fi influentat negativ? Daca decideti sa monitorizati viata online a unui copil, explicati-i de ce faceti acest lucru, ce va motiveaza sa incalcati principiile de confidentialitate si sa puneti in pericol increderea pe care o are in dumneavoastra.
Dilema etica profesionala in medicina
Dr. Holly Wilson, presedinte al departamentului de arte, engleza si stiinte umaniste de la Universitatea de Stat din Louisiana din Alexandria, spune ca, in medicina, dilema etica apare cel mai adesea din cauza convingerilor religioase ale pacientului. Pentru a demonstra acest lucru, ea impartaseste adesea cu studentii ei un exemplu din cartea “Case Studies in Biomedical Ethics” (Studii de caz in etica biomedicala).
Cartea descrie o situatie in care un pacient cu boala renala in stadiu terminal a refuzat o transfuzie de sange deoarece era un martor al lui Iehova practicant. Medicii au presupus ca pacientul nu va supravietui fara o transfuzie de sange, dar acest lucru nu a devenit un argument de greutate pentru el. In plus, pacientul a fost readus la viata cu respiratie artificiala de mai multe ori dupa atacurile de cord.
In sine, resuscitarea cardio-respiratorie este o modalitate de a resuscita o persoana, nu de a vindeca o boala, iar medicul pacientului a cerut comitetului de etica medicala sa cantareasca decizia de a nu-i mai face respiratie artificiala pacientului in timpul atacurilor daca nu se efectueaza o transfuzie de sange.
Adesea, medicii se confrunta cu situatia in care trebuie sa insiste asupra faptului ca un anumit tratament este inutil, dar pacientul insusi si rudele sale cer in mod convingator sa il continue. Inseamna acest lucru ca pacientul are dreptul la orice tratament pe care il solicita?
In astfel de cazuri, medicul poate sa adopte o pozitie kantiana si sa se conformeze cererii pacientului (sa continue sa faca respiratie artificiala) sau sa foloseasca o abordare utilitarista, cantarind toate avantajele si dezavantajele: beneficiul respiratiei artificiale este mai mare decat raul unei transfuzii de sange pentru pacient? De exemplu, in Lusiana, un medic are dreptul de a refuza tratamentul unui pacient daca considera ca strategia aleasa este inutila.
Raportarea unui accident: se poate sa pastrati tacerea?
Cu siguranta ati fost martor la modul in care cineva zgarie masina altcuiva. Sau poate ca ati luat parte la aceasta actiune? Intr-o astfel de situatie, se pune intrebarea: este necesar sa informati proprietarul masinii avariate despre cele intamplate sau este mai bine sa fugiti de la locul faptei?
Modul in care o persoana gestioneaza o astfel de dilema etica va spune multe despre caracterul sau, in special daca actioneaza in propriul interes sau in interesul celorlalti. Reactia la ceea ce se intampla in cele mai multe cazuri depinde de faptul daca cineva a urmarit incidentul. Puneti-va intrebarea: ce ati face daca ati fi sigur ca nu exista martori ai situatiei? Unii vor fi tentati sa fuga, mai ales daca accidentele fac sa creasca tarifele de asigurare. Dar este aceasta decizie acceptabila din punct de vedere etic?
Ganditi-va ce ati face daca ati sti ca sunteti supravegheat? Probabil, v-ati aminti despre legea care interzice parasirea locului accidentului. In multe regiuni, gasirea proprietarilor de masini nu este usoara, asa ca se considera ca este obligatoriu sa lasati un bilet cu contactele personale in cazul unui accident.
Daca sunteti inca confuz intre cele doua rezultate ale unui eveniment, imaginati-va ca copilul dvs. se afla in masina in momentul accidentului si a vazut totul. Dumneavoastra ce ati face? In cele mai multe cazuri, in acest moment al gandirii lor, oamenii incep sa isi aminteasca sa dea un exemplu corect pentru generatia tanara si, cel mai probabil, ar lasa un bilet proprietarului masinii.
De fapt, atunci cand se ia o decizie, nu ar trebui sa conteze daca cineva a observat sau nu situatia. Actul corect se bazeaza pe standarde etice, decenta, responsabilitate, si nu pe circumstante. O persoana onesta este responsabila pentru actiunile sale si se ghideaza dupa principiile binelui si raului. Intrebati-va cum v-ati simti daca actiunile dvs. ar fi discutate pe retelele de socializare? V-ati proteja?
Se pare ca alegerea raului cel mai mic este o modalitate universala de a rezolva o dilema etica: inainte de a lua o decizie, trebuie sa cantariti riscurile posibile, sa evaluati amploarea consecintelor negative probabile si sa alegeti calea care va va ajuta sa iesiti din situatie cu cele mai putine pierderi. Dar procesul decizional trebuie abordat intr-un mod structurat si din diferite unghiuri.
Si inca cateva sfaturi
Pentru a iesi din dilema etica, psihologii recomanda, in primul rand, nu numai sa se stabileasca ce optiuni exista si care sunt consecintele probabile care pot aparea in fiecare dintre cazurile posibile, ci si sa se tina cont de nevoile, drepturile, credintele si interesele fiecarui participant.
Atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie dificila care o obliga sa ia o decizie, apararea psihologica se poate declansa in mod automat: subiectul alege sa nu observe problema, sa amane rezolvarea ei, sa alunece discutia despre situatie sau sa isi ajusteze explicatia logica la ceea ce se intampla. Dar cei care doresc cu adevarat sa rezolve rapid problema trebuie sa fie capabili sa „opreasca” protectia psihologica si sa urmeze acest algoritm:
- Desemnarea problemelor de dilema etica.
- Determinarea cauzelor dilemei.
- Gasirea unor solutii mai putin evidente la problema.
- Selectarea argumentelor in favoarea fiecareia dintre optiunile de rezolvare a problemei.
- Evaluarea optiunilor de iesire din situatie din punct de vedere al respectarii moralitatii, eticii, legii.
- Determinarea argumentelor pro si contra ale solutiei alese.
- Determinarea a ceea ce va trebui sa fie sacrificat daca se ia o decizie.
Este important sa colectati cat mai multe informatii si sa cautati ajutor de la cei care s-au confruntat deja cu situatii similare. Daca a aparut o dilema etica in viata profesionala, discutati cu colegii dvs.: cu siguranta va exista cineva printre ei care a trebuit deja sa rezolve o problema similara.
Literatura de specialitate, codurile si regulamentele etc. va vor ajuta sa faceti o alegere. Numai dupa o analiza atenta si colectarea datelor, alegeti asumandu-va responsabilitatea pentru ceea ce se intampla.
Alegerea in sine, in cele mai multe cazuri, necesita un rationament logic si coerent, iar in cazul dilemelor etice, trebuie sa fiti capabili sa aplicati abordari non-standard si sa gasiti rapid solutii la problema, deoarece este imposibil sa numim dilema etica in sine o situatie obisnuita, pentru care se pregateste intotdeauna un plan de actiune in avans.
Apropo, multe opere literare si intrigi de film sunt construite pe dileme etice. Urmarea exemplului unui erou care a facut fata unei situatii similare sau analiza actiunilor sale este, de asemenea, o optiune pentru rezolvarea problemei. Sa vorbim despre acest lucru mai detaliat.
Gasirea de solutii prin creativitate
Dilemele etice sunt unul dintre cele mai dificile grupuri de dileme. A face alegeri care sunt contrare normelor personale si sociale este o sarcina neplacuta. Dar daca este vorba de creativitate? Un erou care se lupta cu dileme morale capteaza intotdeauna atentia spectatorului (cititorului) sau.
De regula, in opere pot fi depistate 5 tipuri de dileme morale:
- Dilema angajamentului: O situatie in care personajele aleg intre obligatii concurente. Aceasta tehnica este adesea folosita in dramele de familie, amintiti-va cel putin intriga piesei „Romeo si Julieta”, in care personajul principal trebuie sa decida daca sa ramana cu iubitul ei dupa ce acesta a ucis un membru al familiei sale.
- Dilema interdictiei: Personajelor din povesti le este interzis sa efectueze orice actiune, dar ele nu respecta interdictia. Filmele Harry Potter si saga cinematografica Stapanul Inelelor se bazeaza pe aceasta tehnica.
- Dilema tacerii: Personajele au informatii valoroase pentru cineva, dar au motive intemeiate sa pastreze tacerea. Un exemplu izbitor al unui astfel de personaj este Hamlet al lui William Shakespeare, care detine informatii despre uciderea tatalui sau, dar alege sa pastreze tacerea, desi acest lucru este contrar filozofiei morale.
- Criza de credinta: Eroul trebuie sa aleaga intre a se increde in propria credinta sau a se increde in fortele exterioare. De exemplu, Ivan Fedorovici din Fratii Karamazov, fiind un om religios, este fortat sa se confrunte cu suferinta umana.
- Decide daca scopul justifica investitia: situatie in care eroul primeste o sarcina imorala, la prima vedere. Un astfel de complot este tipic pentru romanele distopice, de exemplu, personajul trebuie sa ucida pe cineva pentru a salva alti oameni.
Efectuati o analiza situationala, carui tip de dilema etica ii apartine dilema dvs., cautati ajutor de la eroul lucrarii, care se afla intr-o situatie similara: analizati actiunile sale, gasiti in comportamentul sau, rationamente ce va pot ajuta sa faceti fata problemei.
Rezumat
O dilema etica este o situatie in care trebuie sa treci peste norme si principii pentru a rezolva o problema. Uneori se intampla asa: o persoana se confrunta cu o alegere a carei adoptare ii face spatele sa se raceasca, dar este, de asemenea, imposibil sa nu o accepte. Astfel de dileme obliga sa folositi diverse tipuri de analiza si chiar sa va extindeti constiinta, altfel o abordare superficiala a problemei poate duce la pierderi grave pentru toti participantii la situatie.
Discutati cu cei care au avut deja experienta in rezolvarea unor astfel de dileme, apelati la literatura de specialitate pentru ajutor, cantariti argumentele pro si contra si alegeti raul cel mai mic. Dar, inainte de a lua o decizie, analizati ceea ce se intampla dintr-un alt unghi: poate ca dilema poate fi ignorata? Poate ca nu este deloc o dilema si totul este mai usor decat credeti?
Fie ca intotdeauna sa existe o solutie optima pentru orice problema complexa si nestandardizata din viata ta! Mult succes!
